Proceduri Notariale

Contracte

Vânzarea este contractul prin care vânzãtorul transmite sau, dupã caz, se obligã sã transmitã cumpãrãtorului proprietatea unui bun, în schimbul unui preţ pe care cumpãrãtorul se obligã sã îl plãteascã.
Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrãmânt al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– certificate de cãsãtorie, dacã este cazul;
– acte de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul contractului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificat de atestare fiscalã pe numele proprietarului, eliberat de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală a bunului imobil (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmită de un expert cadastral autorizat;
– certificat de performanţã energeticã privind încadrarea în una din clasele A, B sau C;
– adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari, în cazul apartamentelor, din care sã rezulte cã proprietarul este la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.)
– extrasul de carte funciară pentru autentificare, ce se obţine prin intermediul biroului notarial.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– acte de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul contractului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– extras de carte funciară pentru informare, ce se poate obține prin intermediul biroului notarial.

În cazul în care încheiaţi contractul final de vânzare la acest biroul notarial, din onorariul final stabilit pentru contract, se va deduce onorariul notarial achitat la promisiune (fãrã TVA).

Schimbul este contractul prin care fiecare dintre pãrţi, denumite copermutanţi, transmite sau, dupã caz, se obligã sã transmitã un bun pentru a dobândi un altul.
Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– certificate de cãsãtorie, dacã este cazul;
– acte de proprietate asupra bunurilor imobile ce fac obiectul contractului (după caz: contracte vânzare-cumpărare, procese-verbale de predare-primire, contracte de donaţie, sentinţã/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificate de moştenitor etc.);
– certificate de atestare fiscalã pe numele proprietarilor, eliberate de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarii sunt la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală a bunurilor imobile (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmitã de un expert cadastral autorizat;
– certificate de performanţã energeticã privind încadrarea în una din clasele A, B sau C;
– adeverinţe eliberate de asociaţiile de proprietari sau locatari, în cazul apartamentelor, din care sã rezulte cã proprietarii sunt la zi cu datoriile faţă de aceastea (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.)
– extrase de carte funciară pentru autentificare, ce se obţin prin intermediul biroului notarial.

Donaţia este un contract prin care o persoană, numită donator, transmite în mod gratuit şi, de regulă, irevocabil, dreptul de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil către o altă persoană, numită donatar, care îl acceptă.
Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulitãţii absolute.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– certificate de cãsãtorie, dacã este cazul;
– acte de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul contractului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificat de atestare fiscalã pe numele proprietarului, eliberat de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală a bunului imobil (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmită de un expert cadastral autorizat;
– adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari, în cazul apartamentelor, din care sã rezulte cã proprietarul este la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.)
– extrasul de carte funciară pentru autentificare, ce se obţine prin intermediul biroului notarial.

Prin contractul de rentã viagerã o parte, numitã debirentier, se obligã sã efectueze în folosul unei anumite persoane, numitã credirentier, prestaţii periodice, constând în sume de bani sau alte bunuri fungibile.
Renta viagerã se constituie pe durata vieţii credirentierului dacã pãrţile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vieţii debirentierului sau a unei terţe persoane determinate.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– certificate de cãsãtorie, dacã este cazul;
– acte de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul contractului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificat de atestare fiscalã pe numele proprietarului, eliberat de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală a bunului imobil (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmită de un expert cadastral autorizat;
– adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari, în cazul apartamentelor, din care sã rezulte cã proprietarul este la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.)
– extrasul de carte funciară pentru autentificare, ce se obţine prin intermediul biroului notarial.

Prin contractul de întreţinere o parte se obligã sã efectueze în folosul celeilalte pãrţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumitã duratã.
Dacã prin contract nu s-a prevãzut durata întreţinerii ori s-a prevãzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datoreazã pentru toata durata vieţii creditorului întreţinerii.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– certificate de cãsãtorie, dacã este cazul;
– acte de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul contractului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificat de atestare fiscalã pe numele proprietarului, eliberat de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală a bunului imobil (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmită de un expert cadastral autorizat;
– adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari, în cazul apartamentelor, din care sã rezulte cã proprietarul este la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.)
– extrasul de carte funciară pentru autentificare, ce se obţine prin intermediul biroului notarial.

Este operaţiune juridicã prin care se pune capãt proprietãţii comune. Proprietatea comunã presupune ca dreptul de proprietate privatã are doi sau mai mulţi titulari.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– certificate de cãsãtorie, dacã este cazul;
– acte de proprietate asupra bunurilor imobile ce fac obiectul contractului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificate de atestare fiscalã pe numele coproprietarilor, eliberate de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că sunt la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală a bunurilor imobile (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmită de un expert cadastral autorizat;
– adeverinţe eliberate de asociaţia de proprietari sau locatari, în cazul apartamentelor, din care sã rezulte cã proprietarii este la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.)
– extrasele de carte funciară pentru autentificare, ce se obţin prin intermediul biroului notarial.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– acte de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul actului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificat de atestare fiscalã pe numele proprietarului, eliberat de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală a bunului imobil întocmită de un expert cadastral autorizat;
– certificat de urbanism, în cazul dezmembrãrii bunului imobil în mai mult de douã loturi:
– extrasul de carte funciară pentru autentificare, ce se obţine prin intermediul biroului notarial.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– acte de proprietate asupra bunurilor imobile ce fac obiectul actului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificate de atestare fiscalã pe numele proprietarilor, eliberate de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că sunt la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală întocmită de un expert cadastral autorizat;
– extrasele de carte funciară pentru autentificare, ce se obţin prin intermediul biroului notarial.

Împrumutul este contractul prin care împrumutãtorul remite împrumutatului o sumã de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligã sã restituie dupã o anumitã perioadã de timp aceeaşi sumã de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi naturã şi calitate.

Împrumutul este contractul prin care împrumutãtorul remite împrumutatului o sumã de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligã sã restituie dupã o anumitã perioadã de timp aceeaşi sumã de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi naturã şi calitate.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– certificate de cãsãtorie, dacã este cazul;
– acte de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul contractului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificat de atestare fiscalã pe numele proprietarului, eliberat de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu plăţile către Stat;
– documentaţia cadastrală a bunului imobil (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmită de un expert cadastral autorizat;
– adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari, în cazul apartamentelor, din care sã rezulte cã proprietarul este la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.)
– extrasul de carte funciară pentru autentificare, ce se obţine prin intermediul biroului notarial.

Locaţiunea este contractul prin care o parte, numitã locator, se obligã sã asigure celeilalte pãrţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumitã perioadã, în schimbul unui preţ, denumit chirie.
Contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnaturã privatã care au fost înregistrate la organele fiscale, precum şi cele încheiate în formã autenticã constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele şi în modalitãţile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.

Împrumutul de folosinţã este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numitã comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte pãrţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui dupã un anumit timp.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– certificate de cãsãtorie, dacã este cazul;
– acte de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul contractului (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);

Împrumutul de folosinţã este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numitã comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte pãrţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui dupã un anumit timp.

Acte necesare:
– acte de identitate părţi;
– carte de identitate a vehiculului
– certificat de înmatriculare a vehiculului

Data Certa

Primirea in depozit de inscrisuri si documente

Eliberarea de duplicate ale inscrisurilor notariale

Succesiuni

Acte necesare:
– certificat de deces al defunctului;
– certificat de căsătorie al soţului supravieţuitor (sau certificatul de deces/certificatul de moştenitor/sentinţa judecătorească de divorţ, după caz)
– acte de identitate moştenitori;
– certificate de naştere şi de cãsãtorie moştenitori;
– acte de proprietate asupra bunurilor deţinute de cãtre defunct (după caz: contract vânzare-cumpărare, proces-verbal de predare-primire, contract de donaţie, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
– certificate acţionar, carnete C.E.C., conturi, depozite bancare (extras de cont sau contract de depozit);
– act concesiune pentru locul de veci, adeverinţa cu valoarea locului de veci, eliberată de Administraţia Cimitirelor sau de Parohie;
– certificate de atestare fiscalã pentru bunurile ce compun masa succesoralã;
– documentaţia cadastrală a bunurilor imobile întocmită de un expert cadastral autorizat;
– testament, dacã existã;
– 2 martori care l-au cunoscut pe defunct.

Divorturi

Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

Cererea de divorţ se depune de soţi împreună, se înregistrează şi se acordă un termen de reflecţie de 30 de zile. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.

În cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, soţii trebuie sã convinã asupra urmatoarelor aspecte:
– numele de familie pe care să îl poarte după divorţ;
– exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi;
– stabilirea locuinţei copiilor după divorţ;
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii;
– stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Dacã minorii sunt în varsta de peste 10 ani, ei vor fi audiaţi în conformitate cu prevederile art 264 Cod civil, în prezenţa ambilor pãrinţi.

La expirarea acestui termen, soţii se prezintă personal, iar notarul public verifică dacă aceştia stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.
Dacă soţii stăruie în divorţ, notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

Acte necesare:

– acte de identitate ale soţilor;
– certificate de naştere;
– certificat de căsătorie;
– certificat de naştere al copilului minor rezultat din căsătorie.

Conventii Matrimoniale

Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:
a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
b) bunurile de uz personal;
c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.

În timpul regimului comunităţii, bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială.

Dacă regimul comunităţii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foştii soţi rămân coproprietari în devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părţi ce revine fiecăruia.

Fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată.
La adoptarea acestui regim, notarul public întocmeşte un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire.
Bunurile dobândite împreună de soţi aparţin acestora în proprietate comună pe cote-părţi, în condiţiile legii.
Niciunul dintre soţi nu poate fi ţinut de obligaţiile născute din acte săvârşite de celălalt soţ.
Cu toate acestea, soţii răspund solidar pentru obligaţiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de creşterea şi educarea copiilor.
Soţul care se foloseşte de bunurile celuilalt soţ fără împotrivirea acestuia din urmă are obligaţiile unui uzufructuar.
La încetarea regimului separaţiei de bunuri, fiecare dintre soţi are un drept de retenţie asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul faţă de celălalt.

În cazul în care se adoptã comunitatea convenţionalã, conventia matrimonialã se poate referi la unul sau mai multe dintre urmãtoarele aspecte:
a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii nãscute înainte ori dupã încheierea cãsãtoriei, cu excepţia bunurilor de uz personal şi a bunurilor destinate exercitarii profesiei unuia dintre soţi, dacã nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
b) restrângerea comunitãţii la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonialã, indiferent dacã sunt dobândite ori, dupã caz, nãscute înainte sau în timpul cãsãtoriei, cu excepţia obligaţiilor asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale cãsãtoriei;
c) obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacã unul dintre soţi se aflã în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod abuziv, celãlalt soţ poate sã încheie singur actul, însã numai cu încuviinţarea prealabilã a instanţei de tutelã;
d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în naturã sau, dacã acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunitãţii;
e) modalitãţi privind lichidarea comunitãţii convenţionale.
În măsura în care prin convenţie matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunităţii convenţionale se completează cu dispoziţiile legale privind regimul comunităţii legale.

Testament

Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil, prin care o persoanã, numitã testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţã.
Sub sancţiunea nulitãţii absolute a testamentului, douã sau mai multe persoane nu pot dispune, prin acelaşi testament, una în favoarea celeilalte sau în favoarea unui tert.
Testamentul este valabil numai dacã testatorul a avut discernãmânt şi consimţãmântul sãu nu a fost viciat.
Testamentul poate fi olograf sau autentic.
Sub sancţiunea nulitãţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului.
Testamentul este autentic dacã a fost autentificat de un notar public sau de o altã persoanã investitã cu autoritate publica de cãtre stat, potrivit legii.
Cu ocazia autentificãrii, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori.
Testatorul îşi dicteazã dispoziţiile în faţa notarului, care se îngrijeşte de scrierea actului şi apoi i-l citeşte sau, dupã caz, i-l dã sã îl citeascã, menţionându-se expres îndeplinirea acestor formalitãţi. Daca dispunatorul işi redactase deja actul de ultimã voinţã, testamentul autentic îi va fi citit de cãtre notar.
În scop de informare a persoanelor care justificã existenţa unui interes legitim, notarul care autentificã testamentul are obligaţia sã îl înscrie, de îndatã, în Registrul naţional notarial ţinut în format electronic, potrivit legii. Informaţii cu privire la existenţa unui testament se pot da numai dupã decesul testatorului.
Un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.
Testamentul care revocã un testament anterior poate fi întocmit într-o formã diferitã de aceea a testamentului revocat.
Revocarea expresã a testamentului facutã printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndatã de catre notar în Registrul naţional notarial.

Procuri

Declaratii

Legalizari

– legalizarea semnãturilor şi a sigiliilor
– legalizarea copiilor de pe înscrisuri
– legalizarea traducerilor

Certificarea unor fapte

– faptul cã o persoanã se aflã în viaţã;
– faptul cã o persoanã se aflã într-un anumit loc;
– faptul cã persoana din fotografie este aceeaşi persoanã care cere certificarea;
– faptul cã o persoanã, ca urmare a unei somaţii sau notificãri, s-a prezentat ori nu într-o anumitã zi şi la o anumitã orã într-un anumit loc, precum şi declaraţia acestei;
– rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare,
organizate de entităţi autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacă
nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
– certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu
sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
– certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivă a altor
organe.